Tu care-ai trecut...

Tu care-ai trecut prin cîmpia trupului meu
Inundat de-o explozie verde-
Parcă mi l-ai fi semănat mereu
Cu ghicitori, cu proverbe...

Cu ce-aş mai putea răspunde la toate
Cînd nu mai eşti, cînd te-ai dus?
În iarna care vine-sunt alb precum o carte
Cu-atîtea file fără de răspuns.

Ca orbul lăsat în pădure,
Dibuind drumul după coaja copacilor,
M-anin de-o speranţă ori de-o iluzie
Ca viţa de catargul haracilor!

Primăvara mea va fi a aşteptărilor
Orelor cu multă lumină-
Pe sub bolta de-azur, de peste largul mărilor
Păsările-ndrăgostite au să vină!

Respirînd îndoielile, spulberînd erorile,
Verdele-n glii o să-şi poarte candorile
Pe unde-ai  mai fost, pe unde ai trecut-
Verdele-a porni de la început!

                                              Anatol Ciocanu