De mult timp îmi doream să vizitez cele mai frumoase locuri din Moldova , căci atîtea minunăţii avem încît nici nu ne dăm seama de ele. Mereu căutăm frumosul în altă parte, străinul apreciindu-l, iar ceea ce este al nostru, cu mare părere de rău îl dăm uitării, îl aşezăm acolo, într-un loc al nimănui. Într-o zi de toamnă, atunci cînd cerul se împînzea cu nori, iar soarele se ascundea, trufaş după aceştia, atunci cînd grijile toamnei purta lumea prin cîmp din zori pîna în noapte,noi, un grup de studenţi alături de minunatele noastre profesoare doamna Antonina Sîrbu şi Mariana Toacă am organizat o excursie de neuitat la cele mai sfinte locuri de la noi de acasă şi anume la mănăstirile din codrii Călăraşului-Hîrbovăţ, Răciula, Frumoasa şi Hîrjauca.
Plin de emoţii, entuziasmaţi de tot ceea ce ne aşteaptă am pornit la drum, spre Călăraşi. De la început părea că timpul nu va ţine cu noi, însă în scurt timp, cerul se înseninase, şi Doamne! ce frumos era, nici un strop de nor, doar cer limpede şi albastru... ca un vis de vară. De parcă ar fi fost o binecuvîntare, o binecuvîntare a Celui de Sus pentru noi, cei care înaintam stîngagi, naivi şi sfioşi spre “Casa Domnului”. Înainte de a ajunge la prima mănăstire, Răciula, doamna Antonina ne-a istorisit din viaţa grea a acesteia, de la ea am aflat că de numele mănăstirii Răciula sunt legate numeroase istorii, mai ales din perioada comunistă, pe atunci fiind un adevărat centru de rezistenţă anticomunistă. Astăzi este aşezămînt de maici, unde ţinuta pentru femei se respectă cu stricteţe:fusta şi acoperirea de cap sunt obligatorii. Astfel fiecare dintre fete şi-a pus broboada pe cap şi-a luat fusta şi astfel am păşit în lumea Celui de Sus, trecînd printr-o uliţă cu numele Sfintei Maria. Mănăstirea are două biserici care datează din veacul al XIX-lea, noi am intrat în biserica de iarnă, în care se face inchinare marelui Ierarh Nicolae, întrucît biserica mare este în proces de renovare. Miros de tămîie, miros de rugăciune şi linişte sufletească- ca o taină care se luminează numai în evidenţa trăirii, acestea au fost primele simţiri odată ce am deschis uşa spre EL. Am aprins lumînări, am sărutat icoane, ne-am rugat pentu iertarea păcatele noastre şi pentru viaţa de mai departe. Măicuţa care ne-a dat lumînări a fost destul de drăguţă cu noi şi acum încă îmi apare în faţă chipul ei angelic, ochii ei ce emanau lumină vie şi totodată îmi păreau atît de umezi, oare să fi plîns? Posibil Măicuţa se roagă plîngînd, cu lacrimi şi rugi către Dumnezeu. Cîtă frumuseţe, cîtă gingăşie în Casa Ta Doamne !
După mănăstirea Răciula am vizitat şi muzeul Casa Părintească din satul Palanca, am făcut cunoştinţă cu Tatiana Popa, stăpîna muzeului o femeie deosebită cu un suflet mare. De la ea am aflat multe lucruri interesante, ne-a istorisit din viaţa părinţilor ei şi a muzeului, ne-a povestit despre tradiţiile de cîndva, prezentîndu-ne atîte lucruri frumoase realizate cu stăruinţă, talent şi răbdare. Am rămas minunaţi de ceea ce am văzut la muzeu, mie îndeosebi mi-a adus aminte de bunicul meu, de aceeaşi prispă din curtea sa, de salcîmul de la poartă ce înflorea în fiece primăvară şi ascundea poveştile din bătrîni. Amintirile te copleşesc,emoţiile te domină şi inima începe a bate în ritm de dans, la Casa Părintească. Bisericuţa de lemn,merele, nucile, învîrtita dulce şi căluţul care colinda liber prin curte îmi vor rămîne în memorie pentru totdeauna.
Împlinite ne-am luat rămas bun de la Casa Părintească, înaintînd spre mănăstirea Hîrbovăţ, aici am simţit o răceală sufletească, vorba aspră a călugărului m-a uimit, unele fete au rămas nedumerite, chiar. Pînă la urmă Dumnezeu e acelaşi indiferent unde nu te-ai duce, astfel să nu uităm că în orice locaş sfînt fie ea biserică, fie ea mănăstire omul se înalţă la ceruri înfăţişîndu-se înaintea Domnului spre a vorbi cu EL şi astfel cerul se coboară pe pămînt. Această răceală a trecut repede, căci soarele a fost cu noi şi la celelate două mănăstiri Hîrjauca şi Frumoasa. La Hîrjauca am ascultat de poveţele unui bun părinte care ne-a vorbit atît de frumos despre viaţă şi despre importanţa rugăciunii-hrana zilnică a sufletului. La Frumoasa am avut marele noroc să ascultăm rugăciunea de seară, preotul ne-a miruit şi ne-a binecuvîntat. După aceasta,am admirat muzeul mănăstirii, în dar am primit mere şi poamă. Impresionaţi şi entuziasmaţi, am reveni la Chişinău şi chiar dacă oboseala încerca să pună stăpînire pe noi, rămîneam împliniţi sufleteşte, copleşiţi de o pace sufletească cu gîndul la Dumnezeu.
În casa Domnului
View more presentations from Valentina Vlas.
Комментариев нет:
Отправить комментарий