Viaţa e binecuvîntarea Cerului şi cel mai scump dar pe care putea vreodată să-l dea Domnul omenirii. Să trăieşti înseamnă să respiri viaţa, s-o respiri cu toată inima, cu toată răsuflarea, cu toată dorinţa. Ar părea că e simplu: te-ai născut şi trăieşti, dar nu e deloc aşa. Unii îi sunt răscunători vieţii pentru tot ce le-a oferit, cum ar fi familie, casă, studii., posibilitatea de a se manifesta în domeniile preferate şi multe alte lucruri de care alţi copii sunt lipsiţi. Mă doare foarte mult realitatea din jur, durearea copiilor străzii, tristeţea celor din orfelinate sau a celor care nu au posibilitatea să meargă la şcoală, fără bucuria dragostei părinţilor sau locuind în condiţii mizere, flămînzi, supuşi violenţei. Mai ales că nu este vina acestor copii, iar durerea lor ar trebui să ne sensibilizeze pe toţi, nu numai cei care fac acte de caritate sau se ocupă de soarta acestor copii, iar durearea lor ar trebui să ne sensibilizeze pe toţi, nu numai cei care fac acte de caritate sau se ocupă de soarta acestor copii. Poate dacă am fi mai puţin indiferenţi şi mai sensibili la durerea lor, am schimba cu adevărat destinul crud, iar bunătatea să nu se manifeste doar cu prilejul unor sărbători , ci în fiecare zi, pentru că fiecare zi este un prilej de a face bine şi de a fi răsplătiţi cu lumina şi bucuria din ochii acestor copii, cu un zîmbet.
Trăim într-o lume care e într-o permanentă schimbare, în care Omul a uitat ce înseamnă bunătatea, dragostea, a uitat că rugăciunea adevărată este ridicarea sufletului nostru spre Dumnezeu sau convorbirea sufletului nostru cu Dumnezeu, în scopul de a stabili între noi şi El o legătură cît mai strînsă. E frumoasă, de aceea ea trebuie trăită onest, la maximum cu clipe de bucurie şi fericire. Existenţa e frumoasă dacă tu ai dorinţa de a trăi, de a-ţi continua viaţa şi de a cunoaşte ceea ce ţi-a fost dat să cunoşti, viaţa e plină de sens numai atunci cînd ştii să faci un bine, să-ţi iubeşti aproapele încît să te identifici în gîndurile lui, să-l retrăieşti în propria ta inimă, în propriul tău trup, în propria ta răsuflare. Pentru a trăi într-o lume sănătoasă , fericită, plină de speranţe trebuie să înăbuşim egoismul răutatea din sine. Indiferenţa, mînia, mîndria, zgîrcenia, trădarea-acestea au nevoie de vindecare. Să ne gîndim nu numai la propria persoană, dar la toţi oamenii, să nu dăruim unuia mai mult decît altuia. Trebuie să vedem cît e de mare turta noastră, cîţi sîntem şi cum o înfăptuim. Asta înseamnă să biruim în noi iubirea pătimaşă, să ne dăruim în egală măsură toturor oamenilor şi, cîmnd nu putem, să ne abţinem. Numai aşa vom creşte şi vom ajunge să nu mai greşim prin încercarea noastră de a iubi. Fără euforie viaţa e lipsită de rost, e o nimica toată, căci ce rost ar mai avea să trăieşti în haos şi furie, în minciună şi fapte urîte. Viaţa ar fi o nenorocire, darul lui Dumnului ţi-ar fui un chin. Tot ceea ce ţi-a fost menit s-ar ruina, sufletul ţi s-ar pierde, iar viaţa ţi-ar rămîne o umbră rătăcitoare.
Binele se găseşte în inima fiecăruia dintre noi, să-l căutăm. Şi vreau să cred că peste puţin timp toate inimile lumii vor bate doar în ritmul binelui...
Комментариев нет:
Отправить комментарий