Primul interviu

Frumosul salvează lumea...
   Elena Spinei este imaginea ideală a unei femei, care gîndeşte pentru popor, întru tradiţie şi cultură. Locuitoare a satului Bădiceni mai numită şi “Florăreasa satului “se retrage în sine, ajutată de credinţa în valorile etice, în ceea ce este frumos şi sfînt. Dragostea faţă de neam, copii şi nepoţi a determinat-o pe dumneaei să îndrăgească munca unei adevărate femei şi anume cusutul, ţesutul, tricotarea, croşetarea şi brodarea. A crescut în dragoste prin contemplaţie şi credinţă în Dumnezeu. Elena Spinei, care şi-a pus talentul la treabă întru bucuria noastră a tuturor, pe lîngă talent posedă o hărnicie de invidiat şi este cutreierată de sentimente, de năzuinţe sacre, fiind vocaţia nobleţei şi a frumuseţii interioare.
-Multstimată doamnă Elena Spinei, de cînd aţi început a croşeta?
-Am început a croşeta de mic copil, de la primul contact cu firul de aţă, care a fost un adevărat iniţiatic. Această legătură a devenit pentru mine un legămînt, adică un destin. Îmi pare că dragostea pentru croşetare mi-a fost hărăzită. La 6 anişori, dejat tricotam, chiar am tricotat o şalincă de lînă pentru o mătuşă de a mea, care a şi fost prima mea lucrare.
-Din cîte ştiu dvs după profesie sunteţi contabil, atunci de unde aţi moştenit acest talent?
-Mama a fost cea care mi-a altoit dragostea faţă de acest talent Daria Raneta-o femeie cu o credinţă sufletească deosebită, omenia şi bunătatea domneau în inima ei, am învăţat de la ea totul şi de aceea îi sunt recunăscătore pentru totdeauna. Pentru mine ea fost întruchiparea îngerului pe pămînt. Talentul, darul ei de la Dumnezeu cu drag l-am moştenit şi eu.
-Ce semnifică pentru dvs această vocaţie?
-E totul, e însăşi viaţa mea, fără ea m-aş simţi pustiită. Eu cred că ceea ce faci cu dăruire şi dragoste de sine este cel mai important pentru un om, chiar dacă este şi uşor şi destul de greu în acelaşi timp. Pentru că nu toate lucrările propriu zise sunt puse mai mult la cîntar, ci anume ceea ce transmiţii prin aceste lucrări. Cred că fiecare dintre noi este o sculptură nedesevîrşită. Putem realiza însutit mai mult decît o facem E nevoie doar de ceva mai multă încredere în noi, în sine şi nu în ultimul rînd în Dumnezeu. Astfel ceea ce fac eu o fac din inimă şi aceasta devine pentru mine totul.
-Aţi participat la vreo expoziţie?
-Da, am participat şi la expoziţii organizate la noi în sat la Bădiceni, am chiar lucrări expuse în muzeul satului, dar am participat şi în raion la astfel de manifestaţii chiar şi în republică, la Edineţ, la Chişinău am fost invitată. Am ocupat locuri de frunte, acordîndu-mi diploma de gr.I pentru cea mai bună expoziţie a meşterilor populari cu prilejul diverselor manifestaţii, inclusiv şi cu ziua Naţională a Vinului, de asemenea am primit diplomă pentru participare la Expoziţia-Tîrg Internaţională Specializată Edizia X jubiliară şi la alte diverse expoziţii.
- Cu ce vă ocupaţi în afară de aceasta?
-Iubesc să-mi petre timpul liber în sînul naturii, îngrijind de flori dragi sufletului meu, am foarte multe flori şi le iubesc ca ochii din cap, îmi place să scriu poezii şi scriu numai atunci cînd simt nevoia să spun ceva. Inspiraţia este oricînd ceva spontan.
- De unde această dragoste pentru a scrie poezii?
- Bănuiesc că-i din marea dragoste de viaţă pe care am moştenit-o de la părinţi şi bunei. Mi-aş dori viaţă lungă să reuşesc să le scriu pe toate, tot ce mi-am depozitat în suflet de baştină, neam, copii şi nepoţi. Vreau să le trec prin mine, ameţindu-te de frumuseţe.
-La ce lucraţi în prezent?
- Am de finisat nişte lucrări ca de exemplu, feţe de masă, diverse broderii, însă mă încîntă şi ideea de acroşeta şi Cetatea Soroca vreau numaidecît să realizez această lucrare. În principiu, în mintea mea apar multe idei şi fac tot imposibilul pentru a le realiza.
-Care este visul dvs?
- Visez la o viaţă mai bună pentru fiecare dintre noi, doresc ca bunătatea, omenia, sinceritatea să domnească în sufletul şi inima omului. Să fie pace în lume, iar frumosul să salveze acest pămînt.