În lumea lui Dimitrie Peicev

  Sub auspiciile începutului de toamnă, la Muzeul Naţional de Artă a Moldovei am păşit într-un spaţiu cu totul nou pentru mine, într-o lume privită din lumea mea. Am intrat în universul lui Dmitrie Peicev-omul care răspunde cu pirosinţă idealului unui artist plastic bine format ce practică pictura de şevalet.

  Într-o atmosferă de vis am deschis uşa spre lumină, intrînd în spaţiu radiind de frumueţea tablourilor. Această expoziţie deschisă pe 7 septembrie a devenit simfonia inimii.

  Chiar de la prima răsuflare am început să citesc biografia artistului, cel care a reuşit să creeze frumosul, rămînînd profund impresionată de lumina ce se revărsa din ochii lui Peicev. Doamne!!! cîtă bunătate în ei, părea bunicul- o pasăre a sufletului meu...

 După ce m-am informat despre viaţa sa, am admirat creaţiile lui Peicev căruia i-a reuşit să trimită lumină în întunericul din inima omului, datorie sfîntă pentru un artist. Cele 26 de lucrări expuse ale lui Peicev fie natura statică, fie Ea-Femeia sau peisaj sunt pline de o nestăvilită vibraţie cromatică, inteligenţă şi imaginaţie. Cu tuşe energice şi fracturate, ele reprezentînd în spaţiul basarabean o individualitate inconfundabilă. Toate tablourile se condiţionează reciproc şi în toate se simte pulsaţia vieţii.

 Privind fiecare lucrare în parte uşor îţi da-i seama că artistul a fost profund influenţat de modul de trai al poporului său, întrucît impresiile de neuitat ale coloritului său a devenit o importantă sursă de inspiraţie, acestea fiind conturate viu în toate tablorurile sale.

Casa Părintească,1982.Ulei,pînză.

 Am  surprins expresia unui loc sau a unei clipe, Dimitrie Peicev exprimîndu-se cu fiecare tablou. În pînzele Amintiri din Copilărie (1989);

Casa părintească (1986); Satul Doina (1979); Butuceni (2003); Mărar (2007) este prezent acel caracter spiritual al unor momente ritualice din viaţa omului.

Natura statică

Am rămas profund emoţionată de căldura din ochii oamenilor care adimrau creaţiile lui Peicev, acea scînteie exprima plăcerea şi căldura sufletească. Oamenii care şi-au lăsat grijile şi nevoile pe cîteva clipe şi au venit la Peicev au intrat într-o lume a vieţii, au ascultat şoapta tăcerii. Păcat că, maestrul nu a fost prezent, cu siguranţă trezea emoţii şi mai puternice.

  Fiind la expoziţie, criticul de artă Ludmila Toma a afirmat:“Temelia măiestriei pictorului o constituie nu numai talentul, ci şi capacitatea de a învăţa de la vechii maeştri. Dimitrie Peicev e pasionat de postimpresioniştii francezi şi de pictorii balcanici din sec. XX, dar, preluînd de la ei unele principii estetice, le imprimă acestora un nou sens. Anume această verticalitate îl ajută sa creeze lucrări de o certă valoare artistică.”
 După cum a mai spus şi Ludmila Toma, admirînd lucrările lui Peicev uşor îţi da-i seama că plasticianul a respectat tehnica picturii, lucrările sale rămînînd a fi impresionante şi valoroase şi peste timpuri. Bunătatea, sacralitatea, credinţa sunt doar cîteva calităţi ale artei sale, în acest fel Speranţa capătă lumini.

  O expresie a creativităţii umane, o lume a clipei, astfel mi-a rămas în memorie expoziţia lui Peicev. Dacă doreşti să păşeşti în lumea visului, să da-i timpul înapoi prin amintiri şi înţelepciune, nu ai decît să te grăbeşti. 

Aleargă spre vis şi realitate!!!