среда, 8 декабря 2010 г.

Două linii paralele şi tigrul nu-i la putere !

S-ar părea că tema alegerilor anticipate ar trebui să fie din nou cap de afiş, dar nu-mi  se ridică şi nu-mi scrie peniţa să fac zarvă pe un subiect depăşit de bunul-simţ. Ceea ce se întîmplă la Chişinău este nici mai mult, nici mai puţin, o ruşine naţională, ucigător de dulce  pentru unii- protagoniştii spectacolului demn de scamatorii rîsului-plînsului, care şi-au pus mîinile în cap şi s-au făcut de rîsul găinilor, căci numai aceată ţară deţine cele mai bune creiere din lume , iar în candela tot arde o lumină cît un sîmbure de mac . Dar, ce mai  la deal- la vale azi minciuna stă cu regele la masă să lăsăm, dar aceste alegeri şi zădarnica expediţiei în căutarea unei vieţi de poveste . Usca-s-ar izvoarele toate şi marea ! că pînă la urmă tot ce se face în orăşelul de pe cinci coline se înscrie de minune în scenariul guvernării- acolo unde lumea este împărţită în „ai noştri” şi în „ai voştri”, căci numai într-o ţară a minunilor unde s-au multiplicat averile, dar s-au redus considerabil valorile,  un înger tot se roagă, iar demonul tot doarme şi visează.

Azi sunt inundată de emoţii, iar gîndu-mi fuge departe, căci încă un an ne mai spune „Adios”, iar noi rămînem ca întotdeauna de căruţă. Dacă există cu adevărat optimism fără graniţe, indiferenţă emblematică   şi autolimitare pînă la limită căci oricum toată albina îşi apără căscioara şi hrana lor  apoi toate  acestea se întruchipează de minune în Ţara Zimbrului.   Nu există se pare, pe lume popor care în mileniul trei, permite să fie furat şi minţit de bună  voie, nu există ţară în care să bîntuie, ba chiar să se promoveze prostia omenească.

Oare, cum a trecut pentru mîndra ţară, anul 2010?. Mi-e peste poate să v-o spun,  dar  anul  a adus roade bogate, în schimb nu ne-a adus înţelepciunea proprie acestui popor, care de atît amar de vreme dormitează, cum a spus cîndva poetul Andrei Mureşanu „somnul cel de moarte”. Ceea ce se întîmplă azi, vrînd-nevrînd, te face să-ţi aduci aminte de un cîntec foarte popular înaintea  instaurării decorului de doliu   a Uniunii Sovietice, care, puţin actualizat, ar răsuna c-am astfel: „Naş adres ne dom i ne uliţa, Naş adres...Evropeiskii Soiuz”. Am continuat să trăim în două lumi ca două linii paralele, una plină de veselie, copii fericiţi, tineri satisfăcuţi de guvernare, bugetari fără probleme, miniştri care ard pentru binele oamenilor şi alta- bîntuită de săracie, trădare, corupţie, alegeri anticipate, ură, copii şi bătrîni lăsaţi în voia sorţii, pedagogi săraci, şomeri fără ziua de mîine, sate pustiite...  Republica Moldova este ca nimeni alta, un adevărat colţişor de rai,e ca un paradis în care cei mici au despre cei mari acest obicei de pier fără judeţ, fără vină şi fără samă, în care mulţimea trăieşte în bunăstare şi armonie, după cunoscutul principiu:  „după mine, potopul !”Ar fi bine să nu ne mai prefacem că-i bine şi frumos atunci cînd sufletul doare şi inima sîngerează .

O, Doamne, ai milă de ochii rugători ! căci  numai vreau maţe fripte şi coate goale, vreau multă minte, căci dacă mintea ar creşte pe toate cărările ar culege-o şi măgarii, vreau linişte şi pace pentru oamenii sfinţii cei mai drepţi viteji. 
Îmi doresc din toată inima ca lumea asta mică să aibă parte de un ocean de sănătate, un munte de noroc, un camion cu bani şi un sincer La Mulţi Ani !!! 

Комментариев нет:

Отправить комментарий