Omul nostru întotdeauna a avut frică de cineva sau de ceva – de boală, de hazarduri, de comuniști, de democraţi, de ruși, de nemţi, de turci, de soacră, de soţie, de drobul de sare, de mintea prostului, de câini vagabonzi…, ba chiar de prea multă liniște și pace. Acum frica cea mare sunt… alegerile . Unii așteaptă cu sufletul la gură data de 28 noiembrie și consideră că în cazul dacă nu vor cîştiga democraţii, „îi capeţ” cu noi.
Alegerile se lasă aşteptate, deşi, personal, am luat toate măsurile pentru a redresa situaţia. Ultima mea ispravă, în acest sens,a constat în, dobîndirea cererei-minuni de a putea vota în Chişinău. Mi-am trezit primăria din localitatea natală, rudele, familia ca într-un fericit final (pentru unii) să aflu că se poate trăi şi vota şi fără cererea-care în scurt timp şi-a pierdut imunitatea de minune.
Zile încordate şi la Chişinău. Capitala Basarabiei mişună de stabilitate, campanie electorală, testări-stresări, şi pregătiri pentru iarnă. Chiar dacă în această poveste tristă lumii nu le prea este a „alegeri-sărbătoare” , trebuie de scrîşnit din dinţi, de strîns cureaua şi de amintit că noi, moldovenii dau chişca la toţi cînd este vorba de turnat vin şi de mîncat găluşte. Faptul că organismul născut mort pe nume, nu mai merită astfel de sacrificii, dar aceasta pare să nu mai conteze cînd pe cîntar este pusă cinstea şi onoarea celei mai sărace ţări din Evropa.
Zile de cumpănă şi în sînul Alianţei pentru Integrare Europeană, cu părere de rău socoteala de acasă nu întotdeauna se potriveşte cu cea de la tîrg, adică voturile cu pricina sunt aidoma cioroiului de pe gard şi năluca alegerilor parlamentare anticipate se conturează din ce în ce mai mult...
Fantoma alegerilor bîntuie peste colinele blînde ale Moldovei, lumea se vaietă, studenţii din unele instituţii se bucură, zile de coşmar şi nu ai scăpare. Perioadă frumoasă şi bogată, liniştită şi fericită doar în satele moldoveneşti. Bunăoară în unele raioane oamenii nu mai pot de haraşo, nunţi peste nunţi. Peste tot doar cîntece şi zîmbete pînă la urechi, dar vine postul, sobrietate vă rog!. Democraţii şi liberalii încă nu au dovedit să distrugă ceea ce au făcut comuniştii în cadrul proiectului Satul Moldovenesc. Sătenii nu ştiu ce să mai facă de bine - să stea acasă, pe lejeanca încălzită de gaze naturale sau să facă o plimbare pe drumurile renovate în ultimii şapte ani, să meargă la un spectacol la club sau să coboare totuşi în biblioteca amenajată în fundul beciului pentru a-şi îneca bucuria cu o carte două de tulburel. Cei mai avantajaţi azi, însă sunt pensionarii de la ţară. Spre deosebire de semenii lor din capitală, aceştia trăiesc ca în sînul lui Dumnezeu, numai că nu înţeleg acest lucru-apă cît doreşti, iar plimbatul pe uliţă este gratis. Sănătate să fie...
Dar să revenim la ale noastre, poate că această fantomă a stabilităţii s-a înradăcinat adînc în inima patriei noastre, pentru că sentimentul de frică este completat, la mulţi dintre noi, cu alte cusururi devenite proverbiale. De altfel, făţărnicia şi demagogia, cinismul şi iresponsabilitatea soră cu ipocrizia nu sunt proprii numai clasei politice, dar şi simplilor cetăţeni, potenţialilor alegători. Cu părere de rău, acest flagel ne macină din interior şi nu ne permite să intrăm şi noi în cohorta popoarelor care nu sunt deficitare la capitolul onoare şi demnitate. Preferăm să scîncim şi să căutăm cauze şi ţapi ispăşitori în toate problemele şi nu prea ne aplecăm urechea la propria lume interioară, care poate, în multe situaţii, să ne scoată la liman. Prea ne-am închis în sine asemenea unui melc care nu mai iesă din căsucioara sa, suntem prea indiferenţi, am devenit mai răutăcioşi nu numai faţă de aproapele nostru, dar faţă de sine însuşi. Minciuna şi perfidia c-am a pus stăpînire pe sufletele noastre. Şi pe urmă ne mai supărăm că acei care seamănă vânt culeg furtună… Să lăsăm toate aceste năluci de o parte şi să fim mai responsabili faţă de viitorul nostru şi al copiilor noştri, căci o viaţă avem şi Măria Sa, trebuie trăită onest şi demn.
Комментариев нет:
Отправить комментарий