Moldovenii şi Cultura

  Ce este cultura? Există mai multe explicaţii-definiţii ce-i aparţin acestei zeiţe, căci pînă la urmă cultura nu e un talent, e o dobîndire, curiozitatea spiritului în setea de a învăţa şi de a înţelege, şi aici apare “întrebarea întrebătoare”, oare moldoveanul nostru are cultură?, or în capul mesei stă cocoţată, incultura?

Mari bătăi de cap mi-a făcut această cultură-incultură, dar pînă la urmă „alea iacta est-zarurile au fost aruncate”. În ţara minunilor gusturile şi culorile nu se discută. La noi cultura nu e o zeiţă-victorie ci mai mult seamănă cu o babă care de ceva timp tot se chinuieşte să întinerească. Oare unde- o fi elixirul tinereţii pe care ni l-a prognozat Nostradamus?

Nu trebuie să ne fie ruşine să recunoaştem că unii moldoveni nu au nici un fel de cultură, basarabenii au unele clişee, dar pînă la urmă ce popor nu le are? De multe ori, chiar şi străinii, în unele momente comparaţi cu moldovenii, pot fi calificaţi drept inculţi, dar nu la aceasta vroiam să ajung. Se întîmplă ceva grav în societate . Guvernul cel bun şi primarul cel rău au avut şi alte priorităţi decît cartea, cultura în general. Nu întîmplător cele mai mici bugete se alocă la cultură, iar în fruntea Ministerului Culturii (paradox) sunt numiţi oameni fără cultură care luptă împotriva culturii, căci vulturul nu prinde muşti. Bunăoară, ce se face cu Teatrul Naţional, unde s-a mai văzut, unde s-a mai auzit ca într-un teatru fie el naţional, municipal sau raional să existe casino-o lume în desfrîu. Dacă e să vorbim de centrele de cultură din Moldova, atunci ar fi de adăugat că şuieră vîntul, iar actorii plîng de frig şi singurătate. Ieri au fost credinţă simplă-însă sinceră, adîncă, azi crezu-n tine e doar o stîncă.

Astăzi chipul romantic al unei tinere cu o carte în mînă nu mai este la modă, căci imediat s-ar auzi glasuri străine: „Of, şi botanika asta!”. Cartea rămîne a fi un atribut al retardaţilor, celor care nu au noroc în viaţa asta. Trăim într-o lume grăbită, într-o lume uiatată, care s-a pierdut pe sine însăşi, care şi-a pierdut sufletul, depozitîndu-şi cultura undeva în spaţiul întunericului. Am uitat de valori, prea mult am cultivat mituri false ce numai pun preţ pe demnitate şi curaj.

Ce face acum moldoveanul nostru? Frecventează barururi-Bar-dac-uri , discoteci şi restaurante, căci cluburile de noapte sunt azi la putere, după cum suţin unii:”Ne trăim viaţa, ne distrăm”. Capitala a devenit oraşul buticurilor şi chioşcurilor de ţigări. Iar în această istorioară nu prea are valoare vorba scriitorului:”Un cap înţelept se află deseori pe umerii unui tînăr”. Păcat că unii dintre noi am acceptat această cursă de şoareci şi luptăm cu morile de vînt.

Continuăm să trăim în două lumi paralele: una plină de veselie, oameni culţi, tineri botanici, teatre fericite, cluburi şi biblioteci onorate cîndva de Caravana Culturii şi alta: bîntuită de sărăcie-lucie, trădare, calomnie, artişti lăsaţi în voia sorţii, pedagogi săraci şi medici atraşi în mreaja scandalurilor, alcoolici şi cerşetori, oameni fără ziua de mîine... Republica Moldova este, ca nimeni alta, ţara contrastelor, un adevărat colţişor de rai, în care cetăţenii trăiesc după principiul după mine potopul.

Ce mai la deal la vale, să dăm cărţile pe faţă, astăzi o piesă de teatru, o simplă carte, demult numai reprezintă acel vis roz, e doar o tristă şi apăsătoare priveleşte. Să fim, însă vigilenţi, lăsînd cutia pandorei-televizorul în favoarea a cîtorva pagini de carte, să uităm pe o clipă de Bar-Dac, făcînd ordine în suflet şi la noi acasă. Să nu ne mai prefacem că-i bine şi frumos atunci cîn sufletul doare şi inima sîngerează, şi de ce nu?, să nu permitem cuiva să ne asemene cu animalul care a dat nume anului 2010. Barba nu te face filosof, astfel destramă odată şi odată acest pavilion al canceroşilor, chiar dacă calea spre sacre coeure e lungă...